Cuib

Buna!

Sunt eu!

Priveste-ma!

Citește sub pleoape

Ghețarii se topesc.

În piept

Îți zboară rândunele

Ce vânzoleală!

Ciripesc…

Andună lut sa faca un cuib

Ce cuib!

Coastele ți se deschid

Căaci nu-i chip

Atâta cer

Să-ncapa-n trup!

Sub inima ta, o coastă

Ce-i a mea

Ține cerul tot

Să nu cadă afară.

Să-ți zboare rândunelele în piept,

Să faca cuib.

Ce cuib!

Dor

O coaja de pâine uscată

Face mai mult decât toate bogățiile lumii

Când flamânzesc

Când tremur de frig si ma sfarsesc

Când frica mi-a intrat in oase

Și demult nu am mâncat nimc,

Nici scoarță de copac măcar

Dar nu face nicidecum mai mult

Decât privirea Ta

Când flamânzesc

Când tremur de frig și mă sfârșesc

Când frica mi-a intrat în oase

Și demult nu am mai vazut o licărire de foc într-un ochi